Intalnesc in ultima perioada tot mai multi oameni ce traiesc din sperante. Speranta ca pretul incasat de ei pe imobil sa fie la un anumit nivel. Desi spatiul este prea mare pentru familia lui, desi cheltuielile de intretinere sunt prea mari, desi banca sau alti creditori bat la usa, proprietarul nu lasa din pret, spera ca poate vine cineva care sa-i plateasca suma ce putea sa o ia acum 2 ani.
Cunosc situatie concreta cand vanzatorul ar fi multumit intr-un extrem si cu 200.000 euro pentru casa si si-ar rezolva toate problemele, doar ca in prezentarea pe piata o lasa tot la peste 300.000 euro. Ca poate vine cineva...
Problema este ca nu o sa vina. Intr-o piata cu inflatie de oferte, cumparatorul poate sa-si faca o imagine foarte buna despre preturi. Cand vezi spre vanzare 2 imobile similare la 200.000, chiar daca ti-a cazut cu tronc cea de 300.000, nu o cumperi. Cel cu 300.000 lucreaza de fapt in folosul celorlalti vanzatori, doar evidentiaza ca preturile celorlalti sunt bune si ajuta la vanzarea celorlalte case.
Si asa unii vanzatori devin cei mai buni agenti de marketing pentru altii, dar nu pentru ei.